Profesor de Matematică - Elena Micu
1. Monotonia Funcțiilor și Puncte de Extrem
1.1 Monotonia unei Funcții
Fie $f : D \to \mathbb{R}$ o funcție reală definită pe domeniul $D \subseteq \mathbb{R}$ și fie $I \subseteq D$ un interval.
$f(x_1) \leq f(x_2) \quad$ (respectiv $f(x_1) < f(x_2)$)
$f(x_1) \geq f(x_2) \quad$ (respectiv $f(x_1) > f(x_2)$)
Studiul Monotoniei cu Raportul de Variație
Monotonia funcției $f : D \to \mathbb{R}$ pe intervalul $I \subseteq D$ se poate studia folosind semnul raportului de variație:
$R(x_1, x_2) = \dfrac{f(x_2) - f(x_1)}{x_2 - x_1}, \quad$ unde $x_1, x_2 \in I,\ x_1 \neq x_2$
1.2 Puncte de Extrem ale Funcțiilor
Fie $f : D \to \mathbb{R}$ o funcție și $x_0 \in D$.
$f(x) \leq f(x_0), \quad \forall x \in D$
$f(x) \geq f(x_0), \quad \forall x \in D$
2. Convexitate, Concavitate și Teorema lui Jensen
2.1 Definiții și Interpretare Geometrică
Fie $f : D \to \mathbb{R}$ o funcție și $I \subseteq D$ un interval.
$f(\lambda x_1 + (1 - \lambda)x_2) \leq \lambda f(x_1) + (1 - \lambda)f(x_2)$
$f(\lambda x_1 + (1 - \lambda)x_2) \geq \lambda f(x_1) + (1 - \lambda)f(x_2)$
Interpretare geometrică:
2.2 Teorema lui Jensen (Forma Expandată)
Funcția $f : I \to \mathbb{R}$ este convexă pe $I$ dacă și numai dacă pentru orice $x_1, x_2, \ldots, x_n \in I$ și orice ponderi $\lambda_1, \lambda_2, \ldots, \lambda_n \in [0,1]$ cu $\sum_{k=1}^{n} \lambda_k = 1$, avem:
$f\left(\displaystyle\sum_{k=1}^{n} \lambda_k x_k\right) \leq \displaystyle\sum_{k=1}^{n} \lambda_k f(x_k)$
Forma Expandată Generală ($n$ puncte):
$f(\lambda_1 x_1 + \lambda_2 x_2 + \cdots + \lambda_n x_n) \leq \lambda_1 f(x_1) + \lambda_2 f(x_2) + \cdots + \lambda_n f(x_n)$
unde $\lambda_1 + \lambda_2 + \cdots + \lambda_n = 1$, $\lambda_i \geq 0$.
Cazuri Particulare Uzuale:
$f(\lambda x_1 + (1 - \lambda)x_2) \leq \lambda f(x_1) + (1 - \lambda)f(x_2)$
$f(\lambda_1 x_1 + \lambda_2 x_2 + \lambda_3 x_3) \leq \lambda_1 f(x_1) + \lambda_2 f(x_2) + \lambda_3 f(x_3)$
$f\left(\dfrac{x_1 + x_2 + \cdots + x_n}{n}\right) \leq \dfrac{f(x_1) + f(x_2) + \cdots + f(x_n)}{n}$
(Imaginea mediei aritmetice este mai mică sau egală cu media aritmetică a imaginilor).
Observație: În cazul funcțiilor concave, inegalitățile au loc în sens opus $(\geq)$.
3. Injectivitate, Surjectivitate și Bijectivitate
3.1 Injectivitatea Funcțiilor
Funcția $f : A \to B$ este injectivă dacă elemente distincte din domeniu au imagini distincte în codomeniu:
$\forall x_1, x_2 \in A, \quad x_1 \neq x_2 \implies f(x_1) \neq f(x_2)$
sau, echivalent (prin contrapoziție):
$\forall x_1, x_2 \in A, \quad f(x_1) = f(x_2) \implies x_1 = x_2$
Criteriul Dreptei Orizontale pentru Injectivitate:
O funcție $f : A \to B$ este injectivă dacă și numai dacă orice dreaptă paralelă cu axa $Ox$ $(y = c)$ intersectează graficul funcției $G_f$ în cel mult un punct (0 sau 1 punct).
Orice funcție strict monotonă este injectivă.
3.2 Surjectivitatea Funcțiilor
Funcția $f : A \to B$ este surjectivă dacă orice element din codomeniul $B$ este imaginea a cel puțin unui element din domeniul $A$:
$\forall y \in B, \ \exists x \in A \quad$ astfel încât $\quad f(x) = y$
sau echivalent, imaginea funcției coincide cu codomeniul: $\operatorname{Im}(f) = f(A) = B$.
Criteriul Dreptei Orizontale pentru Surjectivitate:
O funcție $f : A \to B$ este surjectivă dacă și numai dacă orice dreaptă paralelă cu axa $Ox$, dusă printr-un punct al codomeniului reprezentat pe axa $Oy$, intersectează graficul funcției în cel puțin un punct (1, 2 sau mai multe puncte).
3.3 Bijectivitatea Funcțiilor
Funcția $f : A \to B$ este bijectivă dacă este simultan injectivă și surjectivă.
Criteriul Dreptei Orizontale pentru Bijectivitate:
O funcție $f : A \to B$ este bijectivă dacă și numai dacă orice dreaptă paralelă cu axa $Ox$ dusă prin orice punct al codomeniului intersectează graficul funcției în exact un punct.
4. Funcția Inversă
4.1 Definiție și Teorema de Existență
O funcție $f : A \to B$ este inversabilă dacă există o funcție $g : B \to A$ astfel încât:
$f \circ g = \mathbf{1}_B \quad$ și $\quad g \circ f = \mathbf{1}_A$
Dacă există, funcția $g$ este unică, se numește inversa funcției $f$ și se notează cu $f^{-1} : B \to A$.
O funcție $f : A \to B$ este inversabilă dacă și numai dacă este bijectivă.
4.2 Proprietăți de Monotonie și Convexitate ale Inversei $f^{-1}$
Fie $f : A \to B$ o funcție bijectivă și $f^{-1} : B \to A$ inversa sa. Sunt adevărate următoarele proprietăți:
4.3 Interpretare Geometrică și Simetria Graficelor
Dacă punctul $M(a, b)$ aparține graficului funcției $f$ $(f(a) = b)$, atunci punctul $M'(b, a)$ aparține graficului funcției inverse $f^{-1}$ $(f^{-1}(b) = a)$.
Punctele $M(a, b)$ și $M'(b, a)$ sunt simetrice față de prima bisectoare (dreapta $y = x$) (vezi mai jos).
Dacă funcția $f : A \to B$ este bijectivă, atunci graficele funcțiilor $G_f$ și $G_{f^{-1}}$ sunt simetrice față de prima bisectoare (dreapta de ecuație $y = x$) (vezi mai jos).
5. Simetrii ale Graficului și Periodicitate
5.1 Simetria față de o Dreaptă Verticală $x = a$
$\forall x \in D \implies 2a - x \in D$
$f(2a - x) = f(x), \quad \forall x \in D$
Caz Particular: Funcții Pare $(a = 0)$
Dacă $a = 0$, mulțimea $D$ este simetrică față de origine $(x \in D \implies -x \in D)$.
$f(-x) = f(x), \quad \forall x \in D$
Spunem că $f$ este o funcție pară, iar graficul său este simetric față de axa $Oy$.
5.2 Simetria față de un Punct $P(a, b)$
Graficul funcției $f : D \to \mathbb{R}$ este simetric față de punctul $P(a, b)$ (vezi mai jos) dacă:
$f(2a - x) + f(x) = 2b, \quad \forall x \in D$
Caz Particular: Funcții Impare $(a = 0, b = 0)$
Dacă $a = 0$ și $b = 0$:
$f(-x) = -f(x), \quad \forall x \in D$
Spunem că $f$ este o funcție impară, iar graficul său este simetric față de originea $O(0,0)$.
5.3 Periodicitatea Funcțiilor
Funcția $f : D \to \mathbb{R}$ este periodică dacă există $t \in \mathbb{R}^*$ astfel încât:
$x \in D \implies x + t \in D \quad$ și $\quad f(x + t) = f(x), \quad \forall x \in D$
Numărul $t$ se numește perioadă a funcției.
Cel mai mic număr pozitiv $T > 0$ cu această proprietate (dacă există) se numește perioada principală a funcției $f$.
Construirea graficului: Graficul funcției periodice se obține prin translații paralele cu axa $Ox$ de lungime $nT$ $(n \in \mathbb{Z})$ ale restricției funcției pe un interval de lungime $T$ $([a, a+T])$ (vezi mai jos).